Jenant.ro

Saptamana trecuta a fost bine garnisita cu evenimente si lansari nocturne, numai bune sa scada productivitatea nebuneasca a romanilor, ca era cat pe ce sa ne iasa PIBu’ din grafic pe final de an. Era si mai bine daca organizatorii s-ar fi inteles un pic intre ei, sa nu le suprapuna chiar in halul asta, reuseam si mai bine faza cu PIBu’.

Si pentru ca anul trecut mi-a fost foarte laudat TEDxBucharest, din surse foarte apropiate si foarte verificate, am zis sa verific si personal cum vine treaba. Toate clipurile  TED de pe Youtube vazute m-au impresionat, deci hai sa vedem si componenta mioritica, cu x.

De unde sa stiu ca x din TEDx vine (si) din CHIx?

(more…)

Ce imi place mie la criza asta cel mai mult este ca scoate la iveala managerii buni din tot felul de intreprinderi, de stat sau private. Este suficient sa citim cum de exemplu Realitatea Media sta pe pierdere de 20 milioane de EUR in 2008, la o cifra de afaceri de 27 milioane de EUR (si pe 2009 se aude ca la fel stau) dar au cea mai mare densitate de genii pe metrul patrat (mai ales acum ca s-au suparat pe Gheorghe si l-au dat din nou afara, le-a crescut media de GpS genius per sqm), sau cum mari oameni de biznis din Romania (prezenti in mai multe comitete si comisii, jurii si prezidii) nu sunt in stare (sau nu vor, la adapostul ideii ca “e criza”) sa-si plateasca facturile, sau sa-si respecte cuvantul dat (contractul se tine la sertar, poate ti-l da, poate nu cum ti-o fi norocul; zice ca-ti plateste maine, dar mai trece o primavara, mai trece o toamna, iar la telefon esti super tare daca-i prinzi, evident de pe alt numar, de pe al tau slabe sanse). Mai stiu eu unii care sunt revoltati ca nu vrei sa le prestezi servicii desi sunt cu platile in intarziere cu lunile. Adica cum indraznesti matale sa nu le sponsorizezi afacerea, ca doar e criza!

Pe astia totusi ii intelegi. Multi dintre ei stiu exact ce inseamna sa faca bani, si se folosesc de aceasta moda “nu stiai, e criza” pentru a face mai multi bani. Si investitii pe banii altora, e mai ieftin decat la banca, in plus e un moment bun de “cumparaturi”. Sau falimentari pe banii altora, vezi cazul Boom. Mi-e tare “greu” sa inteleg cum poate sa iasa o regie de publicitate de exemplu pe super-pierdere, cand sunt doar niste intermediari. Cumpara ieftin, vand mai scump. Cam asta ar fi, ca doar nu investesc masiv in studii de piata si marketing, rar vin cu modele noi de biznis, ar dauna afacerii.

Nu ii inteleg nici pe cei ce se intorc impotriva angajatilor, la fel, la adapostul ideii de criza. Ok, e bine sa scapi de cei neproductivi acum, te scoti mai ales daca-i angajeaza concurenta De ex. tot la Realitatea-Catavencu se aplica metode comuniste (toata lumea salarul mai mic, cei din conducere cei mai loviti insa) de parca tzugulanul e prost si nu stie ca tovarasii din conducere au acces la “popota” unitatii. Iar daca angajatului/colaboratorului nu-i convine si pleaca, este aratat cu degetul “uite la el, shobolanul, ne lasa acum la greu”. De parca daca trustul iesea pe super profit, avea si tovarasul angajat o cota aferenta (din profit). Poate pisca o prima ceva, dar nu-i garantat. O alta masura inteligenta este sa aplici in toate firmele din trust, sau in toate departamentele, penalizari/reduceri salariale, ca e criza. Chiar si la departamentul/firma care de fapt produc bani. Asa le trebuie daca si-au facut treaba, sa sufere alaturi de colegii lor, spirit de echipa Iar reduceri de personal daca faci, la fel, sa fie corecte, proportional peste tot

In plus, nu tovarasii angajati au provocat pierderea, chiar daca costul salariilor este foarte mare in schema totala. Cine i-a angajat si i-a condus a creat aceasta pierdere. Aia de au semnat document cu document, au condus sedinta dupa sedinta ca semi-zeii (la Zeul mare ajungi mai greu si Ala nu greseste) si au ajuns la super pierderea respectiva. Un alt exemplu il detaliez mai jos:

Domnul manager de firma trimite circulara catre conducatorii de departamente, in circulara nici un pic de text (ok, un ID care sa indice ca este o actiune planificata, cu aparitii periodice bine determinate si documentate), doar un atasament. In atasament (Word), articolul urmator, din foaia Gandul: Top 5 lucruri pe care trebuie să le faci ca să-ţi păstrezi locul de muncă. Ghid de supravieţuire pentru angajat pe timp de criză.

Nu comentez articolul in sine, dar ca manager sa trimiti acest articol subalternilor este o minunata dovada de profesionalism si cunoastere a oamenilor. Sunt convins ca acestia vor fi super motivati, iar productivitatea va creste pan’ la cer. Not!

Dupa o pauza mare de raportat chestiuni jenante (ce sa fac daca nu am stofa de blogar si twiterist s-o frec zilnic pe net la vanatoare de “followers”), sunt fortat sa revin pentru a da in fapt o (alta) banca romaneasca.

Castigator la puncte pentru Februarie 2009 este chiar banca mea preferanta, ING, unde cu onor sunt client fidel si pana de curand… multumit. Cardurile-s ok, Internet Bankingul decent (cam faci scurt tastand coduri de autorizare in penarul cu butoane), dobanzile pe contul corent faine, Self-banking la tot coltzul (nu-s asa dese ca in Bucuresti cazinourile, dar undeva p-aproape).

Eh, in timp ce zburdam fericit pe campul inverzit al domeniului bancar, imi vine un SMS de la ING (verificat, nu-i fake):

Stimate client, va asteptam urgent la sucursala ING de care apartineti pentru actualizarea datelor personale pana la 25.02.2009, altfel contul dvs. va fi blocat

Ca o reactie tipica pentru mine, mai intai ma enervez si le urez de bine celor de la ING Romania care au compus acest mesaj si ma ameninta cu blocarea conturilor si imi dau deadlineuri din senin. Pe urma ma iau cu treaba si uit cateva zile de handicapul lor, insa numai bine primesc un telefon de la “sectia” ING de care apartin, fiind invitat (de data asta politicos) sa le fac o vizita pentru “actualizarea datelor”.

Jeaba incerc sa rezolv la telefon, jeaba le spun ca de cand am fost la ei ultima data nu s-a modificat nimic, jeaba zic sa le trimit bolentinul pe fax. Discutam la sectie domnu’, la sectie!

Pentru ca mai primesc un SMS, cu acelasi text, ma urnesc totusi pana la ei. Mi s-a explicat ca pentru siguranta mea ma tot verifica, si ca sigur sigur sunt modificari. Care de fapt… nu-s, ca bolentinu bolentin, domiciliu domicil, injineria injinerie…

AH, lipseau datele privind functia de la firma unde lucrez si estimarea de venit lunar! Date obligatorii pentru a nu ti se bloca minunatele conturi la ING. Chit ca nici astea nu se modificasera, ca doar tot ei m-au chestionat cu cateva luni in urma. Noroc de scaunele alea confortabile de la “sectie”…

Stiu ca va plac la nemurire shoferii bucuresteni din spatele volanului unor BMW-uri negre, preferabil seria 3, cu barba de 2 zile si ochelari de tip botezatu’. Si mie! Pacat ca din cauza asta nu o sa ma uit prea repede la marca asta cand imi schimb masina (Mercedesurile parca s-au mai spalat din punctul asta de vedere).

Dar ce nu pot sa suport este atunci cand un wanker de asta, din cauza ca trebuie el neaparat sa termine primul nu lasa sa treaca sau lasa in scarba (adica, haide domnu ca e loc, care e problema) Salvarea in actiune. Azi am prins un neispravit din asta, si fiind in paralel cu el (eu banda 3 el banda 2) i-am facut semn sa lase sa treaca Salvarea ce venea din spatele meu (ca el vroia sa se infiga in banda 3 neaparat), iar apoi m-am cocotat pe linia de tramvai (in constructie) de pe Stefan cel Mare.

Eh, ajunge Salvarea langa el, si trece cu greu, ca nu s-a sinchisit mitocanul sa traga un pic de covrig inspre dreapta.

Ulterior imi trage o accelerare sa-mi taie fata + pus frana (slabutz, nu era din ala cu curaj sa franeze sanatos sa-ti dea un pic de adrenalina – ce sa mai – un wanker!) si scos degetul mijlociu (probabil unica metode de a isi satisface partenera) pe geam.

Ce ziceti, putem da linkul asta din om in om, poate aflam si numele wankerului?

Ma intorceam spre suava mea locuinta (sponsorizata de Vantu dupa spusele unui mare specialist in marketing politic – un alt gushter despre care vom vorbi intr-o emisiune viitoare) – circuland conform regulamentului si codului, adeca tzivilizat, cand toata preumblarea mea de returnare acasa s-a oprit din cauza unui gushter.

Problema este ca habitez pe o strada cu sens unic, unde in fiecare zi se gaseste un gushter (de fapt cam 10 pe ora) sa o taie pe sens invers. Eh, se mai intampla ciondaneli: “ce imi zici BA ca sunt pe sens invers, io stau aici in cartier de atatia ani!”, dar in principiu nu dureaza mult, oamenii au de mers la treburili lor.

Eh, acum 2 seri, pe o vreme de kko ka si asta de acum, ne trezim (initial numai eu si 2 masini din fata mea – ulterior se facuse coada la lapte serioasa) cu un nea Goe calare pe un cal alb “B 05 GEO” care se proptea in asfalt, de zici ca eram la Oituz: “Pe aici nu se trece”.

Ba cu cat se adunau mai multi, omu facea cu farurili, poate poate ne sperie sa plecam.

Prima supriza placuta a venit de la faptul ca NIMENI nu a claxonat , desi toata tarashenia a durat cel putin 15 minute. Nici Gushteru, asta doar facea cu farurile.

Pana la urma Gushterul a renuntat si a urcat gipanul pe trotoar, permitand astfel circulatia autovehiculelor! Ole! Ori s-a plictisit minunatul, ori gagica din dreapta, o floare a patriei noastre, l-a convins sa o lase moarta, ca tampitii astia de pe contrasens nu cedeaza!

I-am facut si o poza sa-l vedeti, dar din pacate n-aveam Nikonu la mine, asa ca am executat pe timp de noapte cu mobilul din dotare. Pacat ca nu trage.

In cazul in care nu ati primit inca PDF-ul inclus mai jos, si mai ales daca sunteti “participant in trafic” va rog sa cititi aceasta saga a cetateanului corect, care sesizeaza organul legii de faptul ca un exponent al organului a incalcat legea.

Nu pot decat sa ma bucur vazand ca omul a insistat, si ca pana la urma nu i s-a dat cu flit, mai ales pentru ca personal m-am intalnit cu Seful Brigazii de Politie facand o sesizare similara. Din pacate nu am avut poze. Raspunsul primit de la respectivul militian a fost “are domle mereu prioritate ca e mereu in misiune si daca nu are girofaru’ pornit”. Practic te prostesc in fata, de parca nu e clar ce scrie in Codul Rutier.

Ce pot sa zic decat super, si la cat mai multe sesizari de acest gen.

Cand o sa avem politisti care se comporta ca atare inteleg sa ma sanctioneze cand calc pe laturi. Pana atunci sunt niste militieni fara autoritate morala.

Corespondenta cetateanului oripilat cu organul. Organul Legii. Militia.

De parca nu ash fi patit cu cei de la Totalnet care m-au plimbat 4 luni pana mi-au dat cartea de munca (si atunci cu scandal, cu amenintari cu avocati and shit like that), cosmarul loveste din nou.

Nu zic firma, e cu pretentii, persoane importante

Respectiv plec “cu acordul partilor” (desi sannebunesc daca am semnat ceva) la finele lui IUNIE. Ba chiar inainte sa plec cerusem cartea de munca, pentru ca ma freca o achizitie in rate…
Trece o luna, mai dau un telefon, mai da si un preten Bursuc aici de fata (el plecase inaintea mea tot din aceeasi incinta)… “pai mai dureaza”… trag concluzia ca e o tanti rea acolo care nu ne vrea, si firma n-are nici o legatura etc…

Ca proaspat patron ce ma aflu, plec in concediu in Grecia

Revin, ne apucam iar amandoi de dat telefoane, si eu si Bursucul.

Succes! Dar partial, Bursucului i se da cartea de munca (el plecase cu 2-3 saptamani inainte de la firma)… Evident, a trebui sa mearga undeva in oras, la ceas de taina
Mie numai miercuri… saptamana viitoare. Si mai trece una…
Miercuri… nu, de fapt luni.. tanti aia e rea, nu ne vrea…
luni… nuuu, miercuri…
Miercuri, azi, sun de 2 ori… nici nu mai mi se raspunde… deh, minunata doamna care se ocupa o fi ocupata, e in sedinta. Probabil fix pentru cartea mea de munca.

Concluzia: nu va uitati la faptura, puneti mana si scrieti demisie datata, si pastrati o copie cu semnatura cuiva de la firma. Ca atunci termenul legal e de 20 de zile. Si nu prea mai au loc de intors.

Sa va povestesc. Cica tot repar mashina de o vreme incoace…
Si cica mi-a mai ramas doar ABS, 4×4 si dezaburitoru’ de luneta.

In prea-minunata luna decembrie, ce de abia a trecut, am auzit pe Radio Total o prea-atzatzatoare reclama, la Opel Erebus.
Se facea ca ei, de sarbatori, ofera constatare tehnica gratuita, reducere de 15% la piese, si ora de manopera 9 USD (numai…).
Bucuros nevoie mare, sun la telefonu din reclama. Mentionez ca erau primele zile ale lunii decembrie. Sunt programat pe 23 decembrie. Am zis ca deh, normal, toata lumea se duce la constatarea gratuita, si asta e. Acuma cand stau sa ma gandesc, din cele 4-5 drumuri la Erebus, nu am vazut decat un singur Opel Vectra A, in rest numai de astea mai noi…

Buuun, ma duc pe 23 decembrie acolo, pregatit sa fac Craciunu in service. Deci eram montat moral. Ma lasa portaru sa intru, si il suna pe nea Gigi. Nea Gigi ma cere la telefon, deci ma duc la ghereta de la intrare, imi intinde ala telefonu pe geam, si vobiiim.. Vorbiiim vorbiiim la telefoooon. Ca cica ka nu au kurent, ca cicka ca nu le mereg elevatoru’ si vezi doamne nu pot sa faca nici o constatare, si numai asha sa se uite la ea, sa faca ‘constatare vizuala’. Incredibil! De parca trebuia sa imi urce mashina pe elevator!!!

Ma prind de faza. Reclama e praf in ochi, “nu conteaza cat de veche si de unde o ai” zicea reclama. AIUREA.

Eh, atunci zic, clar, mincinoshii dracu vor banu’. Imi fac programare la constatarea pe bani. Cica pe 7 ianuarie. Ma prezint, las mashina, urmand ca in 3-4 ore sa ma sune sa ma duc sa o iau.

Ma suna si imi zice ca e ca rezolvata, ca e stricata sonda de presiune de la electrovalva 4×4, care costa 7 EUR. BUUUUUN! Dar manopera costa 30 EUR!!! (Mult mai tarziu am vazut si cum se schimba acea piesa. se ia o cheie de 12 si se desface senzorul, care este sub capota, langa stergatoru de parpriz, prin zona. 2 minute maxim.)
Zic, dom’le, asta e, dai bataie, sa mearga dracu 4×4, ca de aia am tzinut-o.
Ma suna a doua zi ore, ca nu merge, ca sonda aia nu costa 7 EUR, ca e 30 EUR, si ca nu o are pe stoc, si ca el e sigur ca e stricata si electrovalva (solenoidul) si ca mai mult ca sigur ca trebe schimbata toata. De noua, cu totul, costa 24 miloane lei.

In concluzie, ma duc sa imi iau dracu mashina. Platesc 600.000 lei, constatarea cica. De fapt nu aflasem decat ca sonda aia e bulita (lucru pe care deja il stiam, de mai demult). Mashina era ca la intrare, o enigma care nu mergea 4×4. Le zic ca e cam scumpa parcarea la ei, ala se oftica, platesc, ma duc sa imi iau cheile.

Ashaaa. Ajung la tipul de la receptie, cel care imi daduse toate informatiile. Imi da hartiile, cheile, si hop hop, “sa va arat cum arata piesa aia a dvs”. si pac apare pe masa o electrovalva cu totul. aia de 24 mil. Zic, ce frumooos, da zic, asta e alt model nu?
Nu, e fix modelul meu. Si atunci, e de la alt client, nu? Nu, e a unui amic, mecanic auto, eu doar din intamplare o am la mine azi. Aha.

In momentul ala imi pica fisa. Asta de la inceput a stiut ce are mashina si vrea sa isi traga o shpaga. Bun. Ramane sa ma sune, sa imi zica cat vrea pe jucarie “prietenul” lui.

Ma suna un gigel, peste 3 ore. Vrea 8 milioane pe ea. Curat chilipir!
Ma enervez si incep sa caut pe net. Si o gasesc, atat costa, 24 de milioane, nu ma mintzea ala. A dracu, asta e sa o iau.
Mai citesc pe net una alta, si ca un inginer ce ma aflu, ma prind ca de fapt mie imi merge jucaria aia, numa un senzor din ea, sonda de presiune e defecta. Care de noua costa 80 EUR.

Il sun pe gigi, ma duc il iau, imi monteaza pe strada(!!!) senzoru, pornesc mashina.. 4×4 baby…. coool… ii dau 1.5mil si asta e.

Opel Erebus Romania.

Incep sa cred ca e ceva in neregula cu mine. De fapt asta stiu sigur ca e asha, da parca nu era pe toate planurile. Adica de ce mie mi se intampla toate chestiile jenante di pe lume????

Azi dimineatza ma duc la Posta Romana, Oficiul 20. Sa-mi ridic coletu’, ca mi-a venit fluturele in inboxu blocului. Ma prezint la mesagerie, astept dupa o babutza care dupa ce terminase de predato-completato-salutat, a stat cam 10 minute moshmondind ceva sub haina de blana de urs de plastic. Oricum a avut dificultati in predarea formularului, in spatele ghiseului mai era o masa, lata de 1.5M, respectiv nu prea ajungi sa dai beletu’ la control din prima…

Ajung, predau beletu, imi zice sa ma duc in cealalta cladire sa platesc, si apoi sa ma intorc. Ma conformez, stau si dincolo la coada, nu prea mare e drept.
Scena din fata:
- Au venit pensiile?
- Da!
- Dati-mi si mie va rog!
- Pe cat va vine in mod normal?
- pe 18!
- Deci veniti saptamana viitoare!
- Aha!
Schimba moshu ghiseul, se pune in spatele meu. Tipa de la ghiseu se uita urat la mosh. Moshu:
- Da de ce va uitati urat la mine?
- Ca v-am vazut cu carnetele de alocatii!
- Si ce, astea nu-s bune?
Le ia tipa peste rand, cauta nod in papura nu gaseste:
- Asta imi mai lipsea azi, carnete de la BancPost!
- Poi cum adica domnishoara?
- Poi uite asha, n-am chef de ele azi.
- Dumneavoastra nu ati auzit de legea functionarului public?
- Noi nu suntem functionari publici!
Iese moshu suparat.

Ajung si eu, platesc, ma intorc in cladirea cealalta. Stau la coada, iar, ca venise o cucoana si a inceput sa puna pachete langa mine pana a trebuit sa ma feresc.
Apare un tip la geam:
- Deshide geamu!
Ma prind ca mie imi zice… ma duc si deschid geamul… Tipul se duce la camion, ia un brat de colete, vine la geam, si le arunca inauntru. pachetele se rostogolesc frenetic pe podea, spre oamenii care stau la coada. ZBUFFF.PAC.. trosc.
Fenomenul se repeta de 4 ori. la a 3-a aruncare, datorita mormanului adunat sub geam, coletele dau peste picioarele oamenilor… AU!
La a 4a aruncare, nu nimereste geamu, cad niste colete inapoi. Injura, le ia de pe jos, baga 4bis. Acum nimereste.

O intreb pe domnishoara de la ghiseu:
- Transportul de colete fragile vine mai tarziu?
- ?
- Poi nu am mai vazut sa se arunce asha colete pe geam…
- Sa stiti ca nu e vina mea!
- Poi nu e vina nimanui, niciodata, nu?
- Nu e vina mea, eu le aranjez cu grija.
- Dar mai conteaza?

Iau coletu’, ala mic, al meu. Plec.

Cica hai sa mergem sa ne relaxam, la un concert cu Stefan Banica Jr. Pre care il stimez si-l respect (chiar daca)

Unde nu ma fatzai 15-20 de minute cu mashina prin toata zona Salii palatului sa gasesc un loc de parcare…. da ma rog, asta e, ma asteptam sa fie puhoiu’ de mashini, pana si pre spatiu verde. De aia e bun un tico uneori, il infigi cam pe oriunde…

Ok, so intram in sala, gramadeala mare, deh standuri cu ursuleti la vanzare. Problema a fost la ieshire, cu 2 ushi semi-deschise pentru toata sala care shuvoia spre ieshire…
Revin la subect, intram in sala, ne cautam sectoru’ M, randu 8, locurile 9,10,12,13. Suprize surprize, locurile 9, 10 si 13 ocupate.
Ma duc la stimabilii de pe 9 si 10 si ii rog sa ne cedeze locurile, noi avand bilete acolo. Fara tragere de inima, se ridica si pleaca. Victorie, avem 3 locuri!
Pe locul 13, un Goe. Cu mamitza langa el. Care evident ca nu avea belet si pentru locul 13, dar “tot randul s-a mutat mai la dreapta, nu e vina noastra!”… Dupa lupte seculare de 15 minute, se identifica domnul din capat care provocase “shiftarea”, si care ne explica ca de fapt are bilet, dar in partea cealanta, pe 5!
Locul 5, liber! BUCURIE!!! de scurta durata… dobitocul de pe locul 6, nu vrea si pace sa se mute cu un scaun mai incolo, desi 5 liber liber. Nu vrea si pace, ca prea l-am deranjat pana acum!
Dupa inca 15 minute, domnul cu locu’ 5, se misca la loc, tot randul se muta cu un scaun , si in sfarshit avem locurile noastre pentru care am platit 250.000 lei bucata.
Toata lumea se uita urat la noi: “Ce scandalagii, dom’le!”.
Avand in vedere ca tot concertul, foarte fain de altfel, a durat cam o ora jumate, pot sa spun ca in rest ne-am simtit bine!
_________________