Jenant.ro

Saptamana trecuta a fost bine garnisita cu evenimente si lansari nocturne, numai bune sa scada productivitatea nebuneasca a romanilor, ca era cat pe ce sa ne iasa PIBu’ din grafic pe final de an. Era si mai bine daca organizatorii s-ar fi inteles un pic intre ei, sa nu le suprapuna chiar in halul asta, reuseam si mai bine faza cu PIBu’.

Si pentru ca anul trecut mi-a fost foarte laudat TEDxBucharest, din surse foarte apropiate si foarte verificate, am zis sa verific si personal cum vine treaba. Toate clipurile  TED de pe Youtube vazute m-au impresionat, deci hai sa vedem si componenta mioritica, cu x.

De unde sa stiu ca x din TEDx vine (si) din CHIx?

Ca sa nu ma intelegeti gresit, prezentarile mi-au placut, ma rog, unele dintre ele. Nu mai zic ca ii cunosc personal si pe 3 dintre cei ce au prezentat, si au fost buni, foarte buni si extraordinari de buni  Unele prezentari m-au impresionat chiar foarte foarte mult, ele au salvat evenimentul de la un fiasco total. Cam 4-5 prezentari au transmis intr-adevar idei care merita sa fie ascultate, intelese si duse mai departe.

Ok, totusi suntem pe Jenant.ro, prin urmare nu o sa discutam despre punctele bune Laude si aplaudaci gasiti in alta parte, nu aici, la fel cum la TEDx Bucharest 2011 nu ati avut cum sa gasiti:

1. Inregistrarea participantilor in conditii decente.

Am inteles ca au fost cam 1,000 de oameni (impresionant). La volumul acesta de trafic in termen scurt organizatorii ne-au impresionat alocand 4 (patru) persoane sa distribuie ecusoanele. Pentru ca unii au platit 100 USD pe bilet, este normal sa verifici identitatea fiecaruia, de aceea sistemul ales de organizatori a fost simplu: toata lumea se bulucea, iar cei ce ajungeau in fata isi alegeau o litera. Primeau tot teancul de ecusoane de la organizatori pentru litera respectiva si isi cautau singuri numele si isi luau singurei cate si ce ecusoane doreau.

Au fost simpatici si cativa speakeri, inclusiv Cristian Lascu, care erau plimbati de colo colo sa-si recupereze ecusonul. Pentru ca nici macar pentru speakeri nu aveau un tratatament mai bun, ecusoanele lor erau la gramada si puteai sa le iei lejer daca ai fi vrut asta.

2. Ecusoane de participant

Cand m-am inregistrat la eveniment am fost intrebat printr-un chestionar despre interese, ce as vrea sa discut cu alti participanti. Pe ecuson rubrica era lasata goala, desi aveau datele. La urma urmei poate m-am razgandit, si mi-am adus si un marker permanent de acasa. Stiu ca asta e minora, dar la un astfel de eveniment detaliile conteaza.

3. Vanzarea de bilete de acces la eveniment

Unul dintre colegii cu care am venit a dorit, ca anul trecut (deci era veteran), sa achite costul biletului chiar la intrare. Acest lucru a fost imposibil, desi a mai stat la inca o coada, pentru ca “ne pare rau dar s-au terminat ecusoanele”. Pana la urma a fost ok, pentru ca omul a intrat pe gratis: nu e nimeni care sa ia banii, nu e nimeni care sa-ti dea un ecuson si… nu e nimeni care sa verifice ca ai ecuson la intrare. Asta desi am iesit pana la Starbucks de 2 ori in timpul zilei. Imi plac evenimentele gratuite (not), dar preferam sa-mi zica inainte sa platesc ca fraierul.

4. Probleme tehnice

Oricine intelege ce-s acelea probleme tehnice (si eram pregatit psihic avand in vedere fiasco-ul cu streamingul video de anul trecut), insa cand frecventa acestora este foarte mare incepi sa-ti pui intrebari. Pai daca faci o prezentare la distanta, din Africa (continent pentru care banda de net este in total de 1TB parca, de abia anul asta cica primesc 20TB), alegi Skype? Si daca alegi Skype, nu ai nici o solutie de backup, cum ar fi – sa ii suni pe oamenii aia in loc sa faci “alo-alo” 15 minute cu sala plina? Si pentru o prezentare via telefon/internet, nu te pregatesti cu filme/glume/muzica in cazul in care e vreo eroare tehnica?

Ca sa nu mai vorbim de apelurile disperate ale prezentatorilor “filmul va rog”. De abia mai pe seara au invatat si oamenii de la butoane cum sa  schimbe intre PPT si playerul video. Nici pana la final nu au prins cum se face full-screen in player, asa ca vedeam mereu cum bajbaie cu mousul ca sa dea play, sau sa ajusteze volumul. Inteleg ca unii au fost voluntari, dar nu i-a verificat nimeni cat de atomici sunt?

Erau chiar simpatici prezentatorii care asteptau sa le apara pe monitorul laptopului de pe covorul din fata lor prezentarea, care de fapt ii pandea pe ecranul principal din spatele lor. Dupa o vreme se sesiza si omul cu laptopul si in 5 minute misca si el ceva.

De data asta macar streamingul video se pare ca ar fi mers, eu n-am putut testa pe Androidul din dotare si nici amicii cu iPad nu au reusit. Restul sunt convins ca au avut o super experienta.

5. Cronometrul marca TED

Teoretic la evenimentele TED prezentarile ar trebui sa se incadreze in fix 18 minute. O fi bine, o fi rau – nu ma bag. Dar daca tot e un element ce tine de “marca” ta de eveniment, ar fi bine daca… ai porni cronometrul. Sau daca ai opri prezentarea cand depaseste. Sau daca speakerilor le-ai zice dinainte ca au 18 minute, nu 6 cum au facut cel putin intr-un caz.

6. Piscotul de serviciu

Normal, ca la orice eveniment cu durata mare, participantii mai trebuie sa primeasca o apa, o cafea, eventual ceva de mancare. Si e normal, atunci cand ai 1,000 de participanti sa faci exact 2 puncte de distributie nutrienti si 1 punct pentru distributie cafea. E logic, si e eficient. Noroc ca a fost Starbucks aproape si am facut plinul de cafea de acolo.

7. Wi-Fi Access

La un astfel de eveniment, in ziua de azi, cred ca putem fi cu totii de acord ca accesul la un Wi-Fi gratuit este de la sine inteles (poate asa ar fi avut mai multe comentarii live in retelele sociale din partea participantilor, pentru ca multi vin presetati in “I am already amazed, just give me something to tweet” si e pacat sa nu ii folosesti sa se auda de eveniment). Acces la Wi-Fi exista, in fiecare sala si pe holuri, insa parolele de acces erau secrete, degeaba plangea lumea pe Twitter dupa ele. Ca un avantaj pentru organizatori, n-am putut sa carcotesc live pentru ca nici semnal Vodafone nu prea era in sala: cand era, cand nu era, iar de date ce sa mai zic. Punct castigat Orange (aveau si semnal in sala si free Wi-Fi in mall)!

8. Sala

Salile de cinema din Baneasa Mall sunt ok (desi bag mana in foc ca aerul conditionat din ele m-a facut sa plec mai repede acasa si nu altceva), insa holurile inguste, fara lumina din exterior iti creeaza o senzatie sociala deosebita in momentul in care 1,000 de oameni ies la vanatoare de apa, cafea sau scoica de baie. Locul unde au facut anul trecut TEDx, si unde anul acesta a fost HowToWeb, (Crystal Palace Ballroom) a fost mult mai inspirat (la fel si organizatorii).

9. TEDx TEDx Everywhere

De fapt nu prea, ca inafara de sigla volumetrica de pe scena am mai vazut sigla doar pe panourile cu cuvinte magnetice. Cel mai ciudat mi s-a parut la venire, cand am parcat la locul indicat in emailul trimis de organizatori, si nu era foarte clar pe unde se intra la TEDx. Singurul indiciu erau 10 oameni iesiti la fumat in fata unei usi anonime cu un covor rosu mototolit in fata. Nu tu roll-up, nu tu banner nimic. Ca sa nu mai zic de “punga de eveniment”, o minunata punga maro de hartie (element clasic din filmele americane) cu un super pix ieftinachea (nici macar branduit) si o minge “anti-stress” (stiau ei ceva) de o calitate la fel de slaba, plus pliantele comerciale de rigoare. Simti ca aia 100 USD platiti au fost cheltuiti cu cap, pentru impact maxim.

10. Prezentari comerciale

Am plecat din start cu convingerea ca nu ai cum sa prinzi prezentari una si una, toate la nivelul TED de la mama lui, asta asa, ca sa nu fiu dezamagit. M-am inselat, pentru ca un Cristian Lascu sau un Coconea ar fi facut aceeasi impresie extraordinara oriunde, oricand. Insa am fost neplacut suprins de prezentari comerciale. Nu idei, nu inspiratie: firma eViglio are un produs (interesant de altfel) si inca o tara unde sa-l vanda, Romania. Ori organizatorii habar nu au ce prezinta oamenii alesi, ori asta a fost “sponsorizare”, tot aiurea a fost.

11. Comunicarea

Ai zice ca la un eveniment marca TED la acest capitoul totul este brici. Cu toate acestea locul desfasurarii a fost anuntat cu doar 2 zile inainte, programul de pe site este si acum aiurea (ca au fost 2 sali de fapt, eu am fost in Ultra, iar prezentatorii au trebuit sa presteze de doua ori aceleasi glume). Ramane de vazut daca o sa mai faca follow-up pe email ca anul trecut, sau continua la acest nivel.

 

Per total, dupa un eveniment de anul trecut super laudat de cunoscuti, am participat la un eveniment unde lipsa de organizare (la nivelul de eveniment de 1,000 de oameni) si senzatia de “ieftin” au fost la ele acasa, salvate numai si numai de cateva prezentari impresionante.

 

This entry was posted on Sunday, November 13th, 2011 at 12:49 pm, by iskander and is filed under Flori, fete, filme, Ghiseul universal, Intamplari de neuitat. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.